Fost-am plecată, departe-am plecat,
Departe de inima mea;
Când m-am întors, pe înserat,
La ușă, era Cineva,
Stătea la ușă și bătea.

Ce vrei și Cine ești? – L-am întrebat –
Dă-Te deoparte din calea mea!
El doar o clipă S-a întristat,
Dar sta tot la ușă; și tot bătea.

Vreun cerșetor – mi-am zis – dar frumos Bărbat!
N-am, Omule, azi, ce să-Þi ofer!
Îmi spuse, zâmbind: Eu nimic nu cer,
Stau, doar, la ușă și bat.

Uitând de El, am adormit,
Cu sufletul greu, încercat;
Și,-n somn, „Cerșetorul” frumos mi-a zâmbit:
Nu-i nimeni în lume fără păcat!
Iată, Eu stau la ușă și bat…